Înalță-te la cer, suflet curat,
Şi lasă-n urmă orice întristare,
Priveşte-ne voios, înflăcărat,
Nu vezi că și eu râd, deși mă doare?
Ridică-te ca un balon desprins
Din mâna mea de băiețel cuminte
Și urcă în văzduhul necuprins
Privind numai în sus și înainte.
Să nu te temi pe drumul ce-l străbați
Și nu lăsa să te cuprindă jalea,
Iisus Hristos, pe cei eliberați,
Îi ia cu El și le arată calea.
Și nu fi tristă dacă ne-ai lăsat,
Ca să te duci acolo-n cer departe,
Căci sufletele noastre, neîncetat,
Se vor iubi și dincolo de moarte.
Iar când o să ajungi în Paradis
S-aștepți în tihnă, că se-nvârte roata,
Și într-o bună zi, cum ţi-am promis,
Vom fi din nou toți trei: eu, tu și tata.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.