Încărunțintă-n galben este din nou natura
Și sentimente- n ceară aduc gutuia, para
Pe masa cu mirosuri a sufletului trist
De om bătut de vânturi în zile fără rost.
Caută ochii-n lacrimi (prin picături ce mușcă
Din amintiri cu soare) pe cer o caldă frescă,
Dar nu se întrevăd decât schițe în norii
Care se scaldă-n gri și-n puncte pun cocorii.
Privirea-i coborâtă, pâmântul negru-umed
Pătrunde prin picioare și cu miros de putred
Ajunge pân'la nasul care-i bătut de vântul
Cel rece și flămând să-audă-n gând cuvântul:
"Trist..." Ne-nvăluie iar frigul, imbrătișați de dor
De zilele de vară, privim cu frunze mor!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Gerra!Când voi avea starea de spirit necesară ma voi apuca de șmirgheruit! Cu prețuire,
Ina M. (autor)
vineri, 13 octombrie 2017
”desene-în norii” - nefericită și inadecvată expresie! Mi s-au înnodat creierii în „n” - uri!:))) Sunt sigură că de stai mai mult pe vers poți exprima altfel ideea! Pentru că-n rest poezia nu-i rea! Oleac de șmirghel la „nodul” acesta, și-l dovedim pe Machedon! :)))
Gerra Orivera
vineri, 13 octombrie 2017