Au înflorit zambilele albastre
În curtea cu pământ bătătorit,
Se leagănă mirate în ferestre
Și-n umbra unui cer cositorit.
Zefirul scaldă-n valuri de miresme
Parfumul lor suav, răscolitor
Izvoarele se-ntrec în aforisme,
Luceferii privesc sfredelitor
Și nu-nțeleg cum petice de ceruri
S-au așternut așa, peste grădini
Tulburătoare, mirosind a miruri
Dar agățate, totuși... de tulpini!
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.