Se lasă lin pe umeri, agale, bucla ceții,
Țesând cu ea, albastră, lumina strecurată.
Discret, își scoate-n lume cămașa frumuseții,
Punând în ochiul zilei culoarea preferată.
Când vremea pune-n luntre cuvinte, raze vii,
Aniversând tumultul tăcerilor de os,
Scrutez prin floarea serii luminile târzii,
Și am încredințarea că drumul e-n Hristos.(24.05.2024)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.