Din taina nopții ce-o trăiești, coboară-te-n cerneală
să iei lumina din povești, avidă de zvâcneală
Și prinde-te de al tău vis și de a panei vrere,
ca să plutești spre-un cer nescris de-a liniștei tăcere.
Înșiră rând de amăgiri pentru a lumii cale
ce își cultivă-n zălogiri a neputinței dale.
Cu rând de foc ca să deschizi cărarea de lumină
ce împărți-va-n jumătăți hameiul de neghină.
De-a ta beție, de-or voi nimic să îi despartă,
Să îi înalți mai sus, de poți, companioni la soartă!
Cu al tău must, ades pitit în nevăzute molde,
le prinde setea de-acel vânt ce-ți flutură în holde!
Când zborul fi-va prea înalt pentru a ta suflare,
mi te desprinde temător spre propria uitare.
În unduirea unor ani, coboară-n a mea mină
să îți cuprind cu al meu trup al scrisului stamină.
Ca mai apoi s-arunci din nou spre o eternitate
tot ce-ai trăit și ce-ai gândit - un testament din fapte!
Voi fi cerneala fără grai ce însoți-va-n rânduri
ce mintea unicului glas n-a încăput în scânduri!
vezi mai multe poezii de: blacks