Mi-ar fi plăcut să îți repet: “Și azi!”,
dar nu mai pot, mi-s buzele-mpietrite
și alte vorbe-mi par mai potrivite
când tu, din cerul meu, treptat, decazi.
Și parcă nu mai e același cer
și parcă-s alte aripi, diferite,
cu penele murdare, prăfuite,
ce nu m-atrag în zboruri să mai sper.
Îți mai privesc în trecere, grăbit,
c-un ochi mirat, nicicum acuzator,
un zbor ce îmi părea neprihănit.
Pluteai pe aripi albe-n zbor ușor
ce-i altfel azi: e trist și chinuit,
iar eu mă-ndepărtez de umbra lor.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos...
felicitari!
danab
vineri, 13 aprilie 2018