Îți mai acord o ultimă speranță
pe eșafodul verii ce-a trecut.
să eclozeze scoici o altă viață
cu trup imaculat de început.
Să contopească nopțile fereastra
cu ziua dilatată nefiresc,
arzând altfel un basm mocnit în vatra
cromaticelor vise care cresc.
Cu trupul germinând a flori și fluturi
într-un exces cuprins de inocență,
ca un Icar ivit din alte mituri
să explorezi căderea spre esență.
Și-n noaptea repetată și târzie,
biet călător al iernilor pustii,
să te înalți în marea poezie
din veri decapitate pentru vii.
adina v.
18.11.2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc mult pentru apreciere, domnule Cepoi!
Cu drag :)
Adina Speranta (autor)
marți, 26 noiembrie 2019
Superb...!
Danut Cepoi
joi, 21 noiembrie 2019