Anii nu se scurg, în cafea
e sare, și pe pâinea cu unt,
poate de acolo se trage.
Vecinii mei bolnavi, nici ei
nu mai pot fi ajutați,
țârâie la ușă, nu pot deschide,
aștept pe altcineva.
Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann