Oriunde ne îndreptăm în furtuna de roze
e noaptea de spini luminată, și al frunzișului
tunet, ce în boschete abia se auzea,
ne urmărește acum pas cu pas.
Unde se stinge mereu ce rozele aprind,
ploaia ne mâna în râu. O, noapte mai îndepărtată!
O singură frunză, ce ne-a atins, plutește cu valurile
în urmă noastră, până la vărsare.
Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann