Altă noapte, cea dinaintea ultimei.
Cu altă respirație, ea vine mai iute
decât se respire în general
o vedeți prieteni, n-o vedeți?
Cum e ochiul, așa e respirația, o simțiți
și o vedeți, nu mai priviți,
deja mă sugrumă deja mă înhamă,
și în hamuri nu răsună
clopotele bufonului,
nici nu-I vremea, a fost cândva,
și gura, sfâșiată pe la colțuri,
cu aparatura toată, mă măsoară, luminează
scriu în acte despre mine,
se pot citi, șerpuiesc pe podea
conținut nici unul.
Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.