Atât de departe în viaţă şi aşa de aproape de moarte
încât nu mai pot să mă judec cu nimeni despre aceasta,
îmi rup bucata mea de pământ;
oceanului liniştit îi înfig icul verde
drept în inimă şi inot înspre mine.
Păsări de cositor urcă pe mirosul de scorţişoară!
Sunt singură cu timpul, ucigaşul meu.
În beţie şi albăstreală ne împupăm.
în traducerea lui Dan Dănilă
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.