O singură oră liberă să fiu!
Liberă și departe!
Cum cântecele nopții răsună în sfere.
Și aș vrea să mai zbor peste zile
Căutând uitarea,
Să trec peste apa neagră, căutând trandafiri albi
Sufletului meu aripă să-i dau
Și, Doamne, să nu mai știu
De amăraciunea nopților lungi
În care ochii se fac mari
în fața nevoii fără nume.
Lacrimile îmi stau pe obraji
Lacrimile din nopțile nebuniei –
Ale speranței frumoase, a amăgirii
Dorinței să-i rup lanțul
Și să beau Lumina —
O singură oră să mă uit la Lumină!
O singură oră liberă să fiu!
Traducere Roxana Albu
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.