Noaptea îmi apare în vis
Astă-noapte am visat
în palma mea unul îmi desluşea că ar fi scurt
întreruptă, se despică, şi am zărit una
două morţi trei morţi, doar
moarte
şi dimineaţa am presat cu o cârpă udă
locul, am deschis fereastra,
atinse acelaşi loc,
am pus de ceai,
atinse acelaşi loc, totul
atingea fisura asta şi
aşa am văzut-o la trezire:
Ca o rochie veche vreau să mă destram
să mă fracturez pe la încheieturi
să mă zbârcesc, cum mărul se zbârceşte, mică străveche şi cenuşie
să mă fac, iar într-o bună zi înghemuită
să mă întind sub o rădăcină şi să râd
de toate morţile, şi să mă sting, nu violent,
aşa încât abia să simt unde încep
să încetez şi încetez să aparţin
Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.