Cine cunoaște o lume mai bună ar trebui să facă un pas înainte.
Singur, nu din curaj, nu ștergând această salivă,
această salivă purtată pe obraz
ca și cum ar fi la o încoronare, ca și cum ar fi răscumpărată, fie la comuniune
sau printre camarazi. Iepurele slab,
șobolanul și aceia cad acolo, toți,
nu mai singuri, ci ca unul singur, deși încă speriați,
visul întoarcerii acasă
în visul înarmării, în visul
întoarcerii acasă.
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.