Semănatul e încă departe. Se arată
câmpuri în ploaie și stele în martie.
În formula cugetărilor deșarte
se îmbină universal după a luminii
pildă, ce de zăpadă nu se-atinge.
Sub zăpadă va fi și praf
și ce nu s-a descompus, a prafului
viitoare hrană. O, vânt, ce te învolburi!
Iar despică pluguri întunericul.
Zilele vor să crească.
În zilele lungi suntem însămânțați pe neîntrebate
în acele linii strâmbe și drepte,
și stelele se retrag. Pe câmpuri
rodim ori ne ofilim la întâmplare,
ploii supuși, iar la urmă, lumină.
Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.