ÎNGERUL TIMPULUI
de Nicolae Nistor
Şi timpul încărunţeşte, încăpăţânat când se opreşte,
zăbovind la dansul căderilor de stele, ne duce cu ele!
Şi timpul oboseşte alunecând în ape cristaline,
iar eu alunecând ca timpul,el, cel se caută pe sine!
Tu ştii, Îngere, ce sper în viaţă şi în minte,
nu pot ascunde în cuvinte ce-aduce
timpul, şi mă minte!
Şi, aşa, te păcălesc, timpule-îngere,
în fiecare dimineaţă
în care Soarele şi biata-mi viaţa mă răsfaţă!
vezi mai multe poezii de: nicolae nistor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.