Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXXXI

Zgomote nedesluşite
Îmi brăzdează
Amorţirea din gânduri,
Ce se lăfăie

Am să fac o floare albă
Din fulgi, o s-o pun în salbă,
O s-o suflu cu speranță
Ca să ne dea o povață,

stau pe genunchi şi-i spun lui Dumnezeu
că o să plec
respir sacadat
uneori

ÎNGERUL TIMPULUI
de Nicolae Nistor
Şi timpul încărunţeşte, încăpăţânat când se opreşte,
zăbovind la dansul căderilor de stele, ne duce cu ele!

Aerul e doar o aburire,
doar un spaţiu
din care au migrat clipe,
din care s-au scurs lacrimile,

Motto: "Femeia este un trandafir ceresc în viaţa pământeană"

(Schiller)

Foșnea rar-toamna
Ascultă vântul rece
Privește amanții trufași
Totu-i ironie,monotonia picură peste oraș

Te cheamă Iubirea! Ascultă-I iar, Glasul

Te cheamă să vii şi să fi mântuit,

Întinde-ți mâna peste ape
Să o mai strâng,
Să o sărut,
Să-i simt parfumul și căldura,

Cu toate versurile sub presiune
poemul e gata de start
Nu mai vorbesc decât figurile
de stil

Deschizându-ți pleoapele,
zăresc pe retină
diminețile netrăite.
Printr-un ciob mat,

Îmi pare rău, sunt așteptată, moarte.
Azi am de mers cu treabă-n altă parte.
Poți să te duci la altul dacă vrei
În coasa ta, alt suflet să îți iei.