Ai stat ascuns atât amar de ani
În pântecul pământului fecund,
Pe pat de crengi și pernă de tufani,
Te-ai odihnit atât și ai zăcut.
Ai strâns în tine eră după eră,
Păduri virgine îți crestară chipul,
Buzele arse în sărut de seră,
În roca dură-au preschimbat nisipul.
Apele, focul, vântul și lumina
S-au prăvălit în tine fără știre.
Așa ai strâns puterea ta deplină
Și ai trecut-o-n trup de nemurire.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.