O pasăre, ţipând, a-njunghiat
Tăcerea răcoroasă a-nserării.
Erau de faţă norii coloraţi
Ce-nchipuiau picturi deasupra zării.
O blândă adiere ca de vis
Trecu pe lângă mine-ncetişor.
Gândind la tine am oftat şi-am plâns
(Iubita mea cu ochii trişti!…), de dor.
vezi mai multe poezii de: Oancea Aurel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
blacks: S-ar putea completa încă o idee, dar cred că acest lucru ar fi posibil la o variantă sau la o altă poezie, pe aceeaşi temă.
mirimirela: Da, îmi place ideea ta.
sebastian: Oricând eşti binevenit! Însă până când timpul îmi va da voie să mai postez ceva, te rog să îţi "aşterni" un pic privirea pe ceea ce am scris până acum.
VĂ MULŢUMESC DRAGII MEI!
Oancea Aurel (autor)
marți, 22 septembrie 2015
Imi place mult ce ai scris aici!
Astept sa te mai citesc!
sebastian
marți, 22 septembrie 2015
Finalul e ascuns în cuvântul "dor"...
Mi a plăcut ! Mulțumesc
mirimirela
marți, 22 septembrie 2015
se poate completa cu un final? mi se pare ca ii lipseste acest lucru
blacks
luni, 21 septembrie 2015