În dansul de cuvinte irosite
Eu înțeleg ca ochii- îți sunt ispite
Și mă strecor cu pași ce- ți dau acordul
Să pui după o virgulă si verbul.
Nu știu ce să- înțeleg din vijelia
De vorbe- în vânt, parcă întrevăd prostia
Ce flutură stindardul si- afișează
Preaplinul ignoranței ce visează.
În amețeala ce mă- încearcă cutez
Această întâlnire să o scurtez
Și fac un gest cu degetul la tâmplă
Spunând că doar mie mi se intâmplă
Să uit ibricul cu cafea pe foc...
Și iute am luat- o la pas din loc.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.