Întreaga-întâmplare
a început cu dorința din noi
de-a trăi mai repede și mai tineri.
Însingurații boemi în fierbințile zile de pace,
îndrăgostiții de nevoia unei acute iubiri,
uitate-n realul perfect din visare,
în nopțile reci de război...
Da, sunt mai tânără-n acest capăt de viață
cu undeva-uri și cândva-uri egale.
Sunt cea mai frumoasă întâmplare a mea.
Ce minune că pot s-o respir,
că pot să o zbor,
în spațiul acesta, al viselor tale!
Voi țese din mine poeme,
reci zale pentru zmei și eroi
(chiar dacă heraldu-mi șoptește
că turnirul s-a stins),
voi țese cu lunga și-albastra răbdare
romanțe cu trup de blesteme,
o pace pe fuscei de război
că, până la urmă, să vezi ce minune:
sunt singura mea întâmplare
din timpul acesta, pe urmele noastre prelins!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu