La umbra lui nu creşte nimic
şi pe toţi îi strânge în jur.
Ochii-n orbite îi sunt de gheaţă
dar pe mulţi îi încălzesc.
În lume nu se afişază aproape deloc
nu stă singur niciodată
şi nu se teme de singurătate.
El, înţeleptul cu sfaturi puţine
se teme de sine însuşi.
Mâinile lui se împreaună
aşa într-o doară
cu alte mâini
din care primesc energia vitală
adâncă şi înălţătoare,
din ea se hrăneşte zilnic
scriind tot ce simte.
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
foarte frumoasa...sincer!!!
am ramas impresionata..
felicitari...
danab
miercuri, 29 iulie 2015
daca as avea vreun cuvant de scris acela ar fi de lauda. te felicit
anca.
miercuri, 29 iulie 2015