Atâtea întrebări s-au dizolvat în noapte,
se-ncheie-un armistițiu la templul misogin,
din foi amanetate sau rupte dintr-o carte
privește el, poetul, acest popor străin.
Așa a fost să fie, o ultimă-nserare,
un scurt omagiu rece, ori un poem fardat...
Sunt toate pentru tine, dar unde ești tu, oare,
când tâmpla lunii piere pe cerul sfărâmat?
adina v.
15.06.2020
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta