Azi, pădurea mea iar pleacă
pe un drum în altă lume,
Frunzele vrea să-şi găsească
printre vreascuri fără nume.
Înserări uitate-n clipe
plâng cu adieri domoale,
Zori lăsaţi atât de-aproape
trec pe drumuri de petale.
Mă ridic să-ţi rup o rază
din poemul meu desculţ,
Adormită într-o frază
tu visezi floarea de colţ.
Nici o umbră nu vorbeşte
de iubiri sau de tristeţi,
Amintirea-mi viscoleşte
anii primei tinereţi.
Mor pe câmpuri maci ucişi
între coasele flămânde,
Ochii mei rămân închişi,
când lacrima lor te-ascunde.
Mâna ta catifelată,
ca o boare care pleacă,
Strânge dorul de-altădată,
într-o lumea prea săracă.
Un pian păşeşte-noapte
peste melodia noastră,
Valuri vin tot mai sărate
lângă flori de mare-albastră.
Spre iubirea mea pierdută
fără de cărări şi drum
Treci ca o necunoscută,
lăsând poze-ntr-un album.
vezi mai multe poezii de: Luca Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va mulțumesc din inima tuturor!
Luca Daniel (autor)
duminică, 22 noiembrie 2015
m-ai cucerit complet cu poezia asta
tania
sâmbătă, 21 noiembrie 2015
Mă ridic să-ţi rup o rază
din poemul meu desculţ....
Mor pe câmpuri maci ucişi
între coasele flămânde,
Valuri vin tot mai sărate
lângă flori de mare-albastră.
Ador aceste figuri de stil ...imi place mult cum scrii :)...drumuri de petale ...:)
Adina Speranta
sâmbătă, 21 noiembrie 2015
fara cuvinte!!!
foarte frumoasa..
mi-a placut mai cu seama versul:
"Spre iubirea mea pierdută
fără de cărări şi drum
Treci ca o necunoscută,
lăsând poze-ntr-un album...."
felicitari!
danab
sâmbătă, 21 noiembrie 2015