de nu se topește,
va fi condamnat
în avangarda trăirilor de mâine
și-ntr-un final
se va pierde
înstrăinat
sub priviri încercuite de-albastru
de nu fierbe,
rămâne un scenariu pustiu, anost, expulzat
într-o mare de verbe
înconjurat deopotrivă
înghețat de la glezne în sus
de nu trece
prin fereastra omului imaginată,
se va roti în jurul cimentului
cerșind pietrelor
apă
și altora
șansa de-a fi
de nu cere
un rug și-un altar,
o jertfă curățată de sine
se va pierde încă un veac
înotând
într-o mare de verbe
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sincere mulțumiri, Lucia Eniu :)
M Horlaci (autor)
marți, 16 martie 2021
Superbă, metafora, bine conturată!
Lucia Eniu
marți, 16 martie 2021