Într-o ţară-n care ursul, trece chiar de câinii latră,
Vom vorbi de vremuri bune, nu acum, ci altădată.
Într-o ţară-n care lumea, se vorbeşte pe la spate,
Toate visele frumoase se vor dovedi deşarte.
Într-o ţară-n care cioara, e vopsită la tot pasul,
Nu vom fi crezuţi de nimeni, chiar de ne vom drege glasul.
Într-o ţară-n care vorba, se păstrează cinci minute,
Vom rămâne jos tot timpul, nicidecum pe-un vârf de munte.
Într-o ţară-n care forma, bate-ntotdeauna fondul,
Nu ne vom schimba în bine. Nu ne vom schimba cu totul.
Într-o ţară-n care cinstea e legată de un „dacă”,
„Boala” este mult prea gravă şi nu ştiu de o să treacă.
Mai avem poate o şansă de-a ne reveni, cumva.
Dacă, începând de astăzi, singuri vom schimba ceva.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
În această poezie, ați pus virgulă între subiect și predicat în primele cinci strofe, pe care trebuie neapărat s-o eliminați.
Petru Dincă
sâmbătă, 04 decembrie 2021