Entuziasmul strigă, entuziasmul joacă,
Haine s-aştern pe cale şi frunze de finici
Ca Regele pe moale fără dureri să treacă
Vărsând milostivirea pe goi şi pe calici.
Cetatea e uimită căci ea nu îl cunoaşte
Şi nu-nţelege sincer cum asta s-a-ntâmplat
Că n-a avut o ştire de creşteri şi de naşteri
Stând în nedumerire de-un astfel împărat.
Se strigă-n jur: Osana! şi-i multă veselie,
Iar oamenii-s de parcă doar ce s-au pocăit
Visând cu toţi de-avalma doar pierderi de robie
Şi împliniri de toate în traiul fericit.
În jur e primăvară! În jur e prospeţime!
Când chiar o buturugă încearcă-a da lăstari,
Potop de simţăminte e-n praznicul mulţimii
Cu-atenţie păstorită de bacii cărturari.
Ce stau mai la o parte de îmbulzeala vie
Netulburând pe faţă vreun simţ ce nu e „scris”,
Iar oameni trag cu ochii din beata bucurie
Păstorii dacă nu zic că asta-i interzis.
Azi libertate-i parcă în forfotiri de gloată
Şi, exaltând, răsună iubire, vis şi dor,
Iar oamenii sunt veseli căci măgăruşul poartă
Spre moarte jertfa tristă a laşităţii lor!
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragii mei, vă mulțumesc frumos!
bragagiu (autor)
joi, 28 aprilie 2016
Mi-a facut o deosebita placere sa citesc acest poem, care m-a incantat prin frumusetea lui artistica si profunzimea sentimentelor exprimate.
balan
luni, 25 aprilie 2016
Foarte frumos ai scris,, iar finalul este exceptional
maria
luni, 25 aprilie 2016