Viaţă şi moarte pe acelaşi traseu,
Sub un cer fantomatic şi greu;
Fir întins între două extreme
Şi durerea sfâşiată-n dileme.
Întrebări rămase fără răspuns
Pentru acei ce în grabă s-au dus,
Mângâieri şi vorbe uitate
Îşi caută sensul pe căi neumblate.
Năluciri izgonite din hăuri adânci
Se clatină reci pe muchii de stânci,
Printre cetini aşteaptă călăul
Privind către apa ce tulbură hăul.
Priviri pironite pe margini de drum
Rămân pustiite prefăcute în scrum;
Curg lacrimi şi rugi se înalţă
Într-o lume aflată mereu în balanţă.
Viaţă şi moarte pe acelaşi traseu…
În amintirea celor rămaşi în Muntenegru.
vezi mai multe poezii de: CTN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Emoționant... Te felicit sincer . Îmi place cum scrii.
mirimirela
duminică, 24 mai 2015
Emotionant omagiu , felicitari . Exprimare frumoasa , versuri pline de continut , imi plac poeziile tale .
Adina Speranta
duminică, 24 mai 2015
Deosebit! Un frumos omagiu adus celor dispăruți prea curând dintre noi.
Alina Cristian
duminică, 24 mai 2015