între două respiraţii - teodor dume
Poezie adăugată de: teodor dume

    vineri, 04 martie 2016

pe aici n-a mai trecut nimeni

sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătăţile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristeţe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieţi
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniştea

nu mai e nimeni

mă agăţ de culoarea cerului
aerul s-a rarefiat
timpul sinucigaş de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
porneşte un nou început

urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere

tălpile miros a iarbă

între cele două respiraţii
se joacă un copil



vezi mai multe poezii de: teodor dume




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

tudor,
mulţumesc frumos! mă bucur că ţi-a plăcut
teodor dume (autor)
duminică, 06 martie 2016


Admiratie pentru frumoasa poezie de viata! Felicitari
tudor
duminică, 06 martie 2016


marias,
ca de obiecei un oaspete drag.

mulţumesc
teodor dume (autor)
sâmbătă, 05 martie 2016


gina,
şi plăcerea este de partea mea avându-te ca oaspete.

mulţumesc,
teodor dume (autor)
sâmbătă, 05 martie 2016


alexandru,
mulţumesc pentru popasul tău în pagina mea dar şi pentru aprecieri

cu sinceritate,
teodor dume (autor)
sâmbătă, 05 martie 2016


mari,
de fapt tenta singurătăţii o au toate textele mele. unele deschid noi sensuri chiar dacă accentul cade pe singurătate.

mulţumesc foarte frumos
teodor dume (autor)
sâmbătă, 05 martie 2016


filip răzvan,
da, cuvintele simple sunt merg la suflet.

mulţumesc mult
teodor dume (autor)
sâmbătă, 05 martie 2016


teodorescu teo,
da, finalul.

încântat de aprecieri
teodor dume (autor)
sâmbătă, 05 martie 2016


cristi an,
mă bucură mult aprecierea

multă stimă
teodor dume (autor)
sâmbătă, 05 martie 2016


Semn de o lectura deosebit de frumoasa
maria
sâmbătă, 05 martie 2016


o placere sa citesc versurile astea
gianina
vineri, 04 martie 2016


Am poposit şi am citit cu mare plăcere versuri deosebit de frumoase!
alexandru
vineri, 04 martie 2016


Singuratatea pare sa fie ideea de baza a poemului.
Cum a mai remarcat si Teo finalul este deosebit.
Imi place mult
Mari
vineri, 04 martie 2016


cuvintele simple care constituie poemul dau emoţii şi simţiri puternice cititorului
Filip Razvan
vineri, 04 martie 2016


Da! Minunat tot poemul dar totuşi aş sublinia finalul care este optimist.
Teodorescu Teo
vineri, 04 martie 2016


Un poem deosebit, cu multa emotie in versuri. tot respectul
Cristi.An
vineri, 04 martie 2016