Nopţile mele nu sunt albastre ca ale tale
Sunt pline de tristeţe şi o lungă aşteptare,
Între mine şi tine nu este un deal ş-o vale
Ci un ocean de nelinişti şi de apă, o mare.
Nopţile mele sunt stoarse de furtună şi de vânt,
Visele tale-s măreţe închise-ntr-un ideal
N-au gustul ţării-n arome mustos, de negru pământ,
Între tine şi mine nu este o vale ş-un deal.
Este o ninsoare îngheţată şi albă de frig,
Un munte pieptiş de urcat şi trecut, foarte înalt,
Nu-i steaua aceea albastră ce din ceruri o strig
Cu razele luminoase arse-n cuptor de cobalt.
Nopţile mele au încă o calitate pură
Fură nopţile tale câte puţin şi le lasă,
Să treacă de nopţile mele sărace de ură.
Şi stau cu luceafărul de dimineaţă la masă.
Nopţile mele te cheamă mereu acasă cuminţi
Pe malul râului limpede ce trece prin vale,
La casa unde aşteaptă bătrânii noştri părinţi
Aşezată-n ocol pe o coastă molcomă de deal
Unde cerul se îmbracă-n clipe iuţi şi ovale,
Nicăieri un loc nu-i mai frumos ca aici în Ardeal.
vezi mai multe poezii de: flavius