Motto: "Să fii isteț este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr, merită osteneală" (C. Brâncuși)
Orice arhanghel cerul îl ridică
Prin simplitatea unei rugăciuni,
Prin demnitatea sfântă-a unei lumi
Ce-ncape într-un cuib de rândunică,
Acolo unde viersul e icoană
Sub streașina-nfloritei primăveri,
Iar inima-i făcută din puteri
De-a bate-n bucurie și în rană.
Noi, cei de-aici, ce ne trăim popasul,
Întruchipați din lutul cel agrest,
Culegem sensul de a fi onest?
Sau graiu-n care ne vorbește ceasul,
Cu clipa ce tot bate, pisăloagă?
Noi, pui de Dumnezeu și palizi regi
Pe propriul lor tărâm fără de legi,
Îngenuncheați în ruga prea miloagă...
Din rodnicia viței tămâioase
A sorții, cu-mplântate rădăcini,
Ce degustăm? Agheasma din ciorchini
Sau doar poșirca firii ticăloase?
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.