Am intrat în turnul cu o sută de pendule.
O sută de ceasuri asincrone…
Niciuna nu bătea la fel cu cealaltă.
Una spunea că e dimineață,
Alta că e deja seară, iar una, cea mai mică,
Susținea că timpul nici n-a început.
Mirosea a calendule.
Un miros de flori strivite de mecanisme,
Peste viețile noastre diametral opuse.
Tu de o parte, eu de cealaltă a timpului
Ca două cifre care rămân doar juxtapuse.
Am căutat sensul lor anti-orar.
M-am uitat sub limbi, sub arcuri, sub cadrane,
Am căutat în mecanismul acela fără calendar.
Dar nu era nimic de găsit.
Niciun mecanism imperfect, nicio salvare.
Doar eu, intrusul
În turnul ilogic
Și cele o sută de pendule magice
Care mergeau fiecare în treaba lor
Fără să ne întrebe nimic…
Pur și simplu, un timp aleator…
vezi mai multe poezii de: ZAHARIA IOAN CRISTINEL
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.