Frunze mirate de verde
plăpând
încremenesc soarele
până departe,
departe de vânt...
Din trunchiuri albite
în coajă de viaţă,
cresc crengi arcuite
de timp,
ce împletesc coroane
nemaipurtate de regi
decăzuţi
la pământ…
În linişti foşnite
pe cărări fără paşi
pădurea ascunde,
în inima ei,
întunericul
(de care am uitat…)
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
sunt onorată. mulţumesc!
adina coltea (autor)
luni, 27 iulie 2015
Scri simplu si frumos, felicitari.
ALapis
luni, 27 iulie 2015
mulţumesc, andreionthepoetry
îmi place când spusul meu place :)
bine te-am găsit!
adina coltea (autor)
luni, 27 iulie 2015
Scrii foarte frumos si cred ca ai multe de spus! Bine ai venit!
andreionthepoetry
luni, 27 iulie 2015
mă bucur mult. mulţumesc!
adina coltea (autor)
duminică, 26 iulie 2015
Bine ai venit in lumea poeziei. Asteptam cu drag si alte postari
maria
duminică, 26 iulie 2015