Copacii,
purtand in ochii lor
o liniste solemna,
lacrimi ascunse, dor,
pasesc usor in toamna,
dezbracati de slava verii,
cu haine rupte, aproape goi,
se daruiesc padurii
zilnic, prin vanturi si prin ploi.
Prin viscol si furtuna,
nu-i copleseste frigul, nici povara,
asteapta-o zi mai buna,
asteapta Primavara.
Nu se gandesc la Iarna,
la ziua grea ce vine,
la neaua ce-o sa-i cearna,
caci stiu Cine-i sustine.
La fel si tu crestine,
cand Toamna e aproape,
cand Iarna "e pe vine",
cu lacrimi calzi sub pleoape,
cuprins si tu de dor,
solemn priveste-n sus;
aici esti calator,
curand vine Isus!
Prin viscol si furtuna,
tu stii Cine te tine,
te-asteapta o cununa,
caci Primavara vine.
Putin mai ai a merge,
Un an, o zi, o saptamana?
El lacrima-ti va sterge,
Si te va lua de mana.
vezi mai multe poezii de: Marius Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.