Marius Alexandru, un scriitor și poet de origine română a emigrat în Statele Unite în 1997 și în prezent locuiește acolo împreună cu soția sa. Scrie poezie încă din tinerețe și a publicat mai multe cărți de poezie creștină românească, printre care „Fosnetul Pasilor din Duzi”, „Scaldați în Susurul Bland al Harului” și „Doruri Sfinte”. De asemenea, a publicat cărți de poezie engleză precum „Ring of Fire-Poems” și „Reflection of Thoughts” și a avut multe poezii prezentate în antologii de poezie atât în limba română, cât și în engleză. Lucrările sale „Limba Mea, Limba Română” și „În Limba Română” sunt recitate regulat în cadrul sărbătoririi Zilei Limbii Române de pe 31 august în România și Moldova.
Marius Alexandru, born and raised in Arad, Romania, came to the United States in 1997, where he currently lives with his wife.
His passion for poetry started as a child, and he has been writing poetry since adolescence.
He is the author of a few Romanian Christian poetry books, including "Fosnetul Pasilor din Duzi", "Scaldati in Susurul Bland al Harului", "Doruri Sfinte", English Poetry "Ring of Fire-Poems", "Reflection of Thoughts", and many other poems published in Poetry Anthologies during the years, in both Romanian and English languages.
His poems "Limba Mea, Limba Romana" and "În Limba Română" are included in many live poetry recitals when Romania and Moldova celebrate "Romanian Language Day". (31st August)
In casuta veche,
Din drumul spre gara,
Cu-al meu mos-pereche,
Plang, in ceas de seara.
În țara mea iubită, pasc turmele pe plaiuri,
Și vârfuri Carpatine privesc semețe zarea,
Doinesc duios păstorii din fluiere și naiuri,
Izvoarele le poartă în susure cântarea.
La Alba Iulia, atunci, la sarbatoare
La poalele Cetatii cu totii adunati
Ei, inimi langa inimi au sfaramat hotare
Porti vesnice croit-au in muntii vechi Carpati.
„Ce-ți doresc eu ție dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?”
Liniște și pace, numai bucurie,
Sfântă unitate, un trai mai ușor.
Calca descult sa nu cumva strivesti
corola florilor cazute la pamant,
Invata sa asculti si sa iubesti,
Si vei simti mireasma Dragostei in adieri de vant.
Ne învelim uşor în toamnă
frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Cad frunze ruginii şi aurite
pe-ale noastre tâmple argintii şi obosite.
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pământ,
De mă las purtat, mă duce,
Printre versuri si prin cant.
Ploua cu frunze reci si ruginite
peste trupul meu tomnatic si tampla-mi obosita.
Mi-e frig. Acopera-mi gandurile si visurile ne-implinite
cu Harul Tau Divin si Soapta Ta iubita.
Copacii,
purtand in ochii lor
o liniste solemna,
lacrimi ascunse, dor,
Multimi de amintiri ma napadesc ades,
Si se preschimba intr-un dor coplesitor,
Lacrimi si zambete ingemanate tes,
(stari sufletesti de neinteles)