Sub candela serii, aprinsă de-o stea,
Te chem la un vals ce-ar vrea să culeagă
Un ceas, un minut și-o clipă pribeagă,
Pe veci rătăcite în inima mea!
În colțul acesta, cu vânt de povești,
E-un bal început pentru noi, cei de azi,
Teribili asceți, statornici nomazi,
Prin lumea lui „suntem”, prin lumea lui „ești”.
Așa, pe tăcute, de seară cuprinși,
Rotirea prin vis va curge înceată,
Ca boarea de vânt, stârnită deodată,
Să umple amurgul cu fluturi aprinși.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
:))) Chiar că da! Cu o nouă crimă... Săracul zimbru! Cu toate acestea, n-ar fi rău să recidivați. (Intenționam să vă analizez critic poezia, dar m-am gândit să nu vă supere laudele și am renunțat). :)
Manuela Munteanu (autor)
miercuri, 21 mai 2025
Da, revin aidoma unui criminal la locul faptei. :)
gabriel cristea
miercuri, 21 mai 2025
Vă mulțumesc! Mă bucur și pentru că ați revenit cu propria creație!
Manuela Munteanu (autor)
miercuri, 21 mai 2025
Minunat poem!
gabriel cristea
miercuri, 21 mai 2025