Incatusat in hainele de lut,
Nu poti incepe zborul printre astre
In locul pacii de la inceput
Al sfintelor nemarginiri albastre.
Tot ce cladesti,e-o casa de nisip
Pe care o darama-n graba vantul,
De nu primesti in tine noul chip
Ce ti-l ofera Dumnezeu-Cuvantul.
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumoasa si adevarata analiza ai facut !Multumesc mirimirela!Am cautat profilul tau pe g+ sau youtube dar nu l-am gasit
SAlecsandru (autor)
marți, 11 august 2015
Doamne, Alecsandru ce minunăție ai scris ! Citind o, am avut imaginea noastră de robotei cu sufletul captiv în propriul trup. De noi depinde cum îi vom da drumul să zboare. ..
mirimirela
marți, 11 august 2015
frumos...
fii binecuvantat!
danab
marți, 11 august 2015
Curat ca lacrima acest poem!
andreionthepoetry
marți, 11 august 2015
Ti-au ieşit versuri deosebite Alex!
alice
marți, 11 august 2015