Fiul meu cu ochi tăciune
Tu pleci noaptea la cărbune,
Tu pleci noaptea jos în mină
Prin răcoare și prin tină,
Și lași inima-mi asprită
Ca pădurea desfrunzită,
Că rămân cu teama-n piept
Și întruna te aștept.
Dumnezeule, îl iartă,
Nu vreau umbra lui la poartă,
Ocrotește-l de ninsori
Și adu-mi-l drag în zori.
Stearpă și zăludă mina,
Nu mai fi cu noi haină,
Că am dat tributul viu,
Un bărbat frumos și-un fiu,
Nu mai pot ca să îndur
Sufletul ca să îmi furi.
Doamne, rogu-te tăcut
De primejdii să-i fii scut.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.