Înalță-te! - Ioan S. Neniţescu
Adăugat de: Adina Speranta

Mult timp trecut-a, scumpă țară, de când înlănțuită stai,
De când îngenunchiată, mută, de viață semne nu mai dai.
Trecut-a timp!…, iar sânu-ți sfânt, de-atâtea bunuri înzestrat,
La care ai nutrit eroi, ce pe dușmani au zdruncinat,
Fu sfâșiat de-o crudă mână,
De-o mână aprigă, păgână.
Pleca-vei mult măreața frunte sub iataganul musulman?
Înălță-te, drept, în picioare;
Nu-i încă stins frumosu-ți soare!
Îndreaptă-ți talia bărbată și caută cu veselie
Cum fiii tăi, ca și străbunii, voioși doresc a bătălie.
Sus! Rupe lanțul ce te strânge
Și te botează iar în sânge!
Înalță-te! A ta menire mai mare-i între cele mari:
Ești apărată, cu credință, de piepturi tinere și tari,
Făclia propășirii, sfântă, în mâna-ți nu va tremura,
Printre popoare, cu izbândă, menită ești a o purta.
Înalță-te, căci mândrul soare
Pe ceru-ți larg din nou răsare!

(23 august 1877, în împrejurimile Griviței)



vezi mai multe poezii de: Ioan S. Neniţescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.