Încă nu m-am desprins de o idee fixă,
încă mai port pe ochi un bandaj de ziare,
încă adorm cu manuscrisul sub cap
și visez poezia care să mă omoare.
Secrete nu am, Domnule Ministru,
Patria-mi este singura adresă -
chiar dacă port în cap întreagă harta lumii
pe care o cunosc din cărți, nu ca o stewardesă,
de-un timp sunt obosit, vederea-mi scade
și s-ar putea ca într-o noapte șuie
pe sfânta masă a melancoliei
să mi se bată mâinile în cuie,
de-aceea vreau să vin la Dumneavoastră
- cât nu e prea târziu - și să Vă rog:
doar pensia lui Milton să mi-o dați,
să mă retrag la țară-ntr-un bârlog,
iar dacă nu mă Veți chema curând,
nu-i nici o supărare - rămâne ca în tren -
fără prea multe vorbe, știu să fac
din gaură de șarpe o poartă spre Eden,
mai știu să dau copiilor o buche,
să fiu grăjdar, să cânt, ba chiar să tac
- la o adică, nu aștept răspuns -
ne vom vedea, oricum, în următorul veac.
vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.