De cum octombrie apare
iar scad un an din câți mi-au mai rămas
și spun: voi duce-o viață ca și alții,
de toate neghiobiile mă las!
Dar - nu știu cum - prea repede se-ntâmplă
să uit ce mi-am promis cu-nverșunare
și mă trezesc bolnav aicea, între cărți,
ca pasărea care-a uitat să zboare.
Mă bărbieresc și plâng - în seara asta
nu-i nici o sărbătoare pentru mine,
dar voi pleca aiurea, prea nu am respectat
promisiunea clipei cuprinse de rușine.
... Abia plecat, mă simt un dezertor
din ceruri - nu din casa cea oarbă la noroc -
mi-s grei bocancii timpului pe umăr
și merg numai să am de unde să mă-ntorc.
vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.