Poezia mea e nervoasă, tot vorbind peste umăr
uită să-şi scoată bilet, e coborâtă cu forţa
însă de fiecare dată o conduc
până acasă prieteni anonimi
nu are glorie
din simplu motiv că nu şi-a dorit-o,
nu are religie
pentru că prea mult iubeşte viaţa,
nu face prozeliţi
pentru că niciodată nu priveşte înapoi
nu merge în vizită
nu aşteaptă pe nimeni
nu visează-n culori
nu se hlizeşte pentru a obţine ceva
are tot ce-i trebuie.
vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.