Tăiat de viscol, pare că aleargă -
străini care nu știu cărarea atunci omătul nu-l mai rup:
înnebuniți, cu groaza-n spate
se-ntorc și spun c-au văzut lup
zadarnic alte anotimpuri
îl spală în torente -
acolo, pe câte poate, maschează trecătorii
care-i îngrașă locul din jur cu excremente
dar pe când arbori în păduri
se prăbușesc ruinați de topoare,
el neclintit rămâne - se apără cu spinii
și cu fantoma lui tulburătoare
(1959)
vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.