Pe cât ești de frumoasă, pavoazată,
pedantă, îmbufnată, sclifosită -
să-ți intre-n cap odată și odată:
n-ai să ajungi și altuia iubită!
Ai vrut să uiți că mai exist - și iată:
ți-e inima de mine pustiită -
vin eu să te sărut năpraznic, toată,
cum horpăie soldatul din marmită!
Ochioaso, tătăroaico, neam de hoardă,
nu-i nimeni pe pământ să mă desfidă -
vin eu, cum spui, golanul pentru artă,
să fac din tine sfinx și piramidă!
vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.