Cimpoiul trist în luncă și fluierul în drum
Durerea fiecăruia frământă: încet mai tare…
Dar: piatra-n rugăciune, copacii-n despuiare
Dar unda logodită sub cer vor spune-o-cum?
Ar trebui un cântec încăpător precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare,
Ori lauda grădinii de îngeri când răsare
Din coasta bărbătească a Evei, trunchi de fum.
——————————————————————————
* din revista „Sburătorul”, anul IV, nr. 5, București,1926; (director:Eugen Lovinescu)
vezi mai multe poezii de: Ion Barbu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.