(Colegelor şi colegilor din 1948
La Blaj nu ne întoarcem. N-am plecat!
Era în noi încă de-atunci, de când
Cu mâna straşină la ochi, din sat,
Măicuţele ne-au petrecut strigând:
„Să vă purtaţi frumos, că Blaju-i sfânt!“
Aşa era – un sat ceva mai mare
Cu cărţi în loc de pietre pe pavaj,
Cu clopote de rugi şi de-nchinare,
Amestec de sfieli şi de curaj,
Copil ca noi era bătrânul Blaj.
Nici n-am băgat de seamă când creşteam
Prinşi între joc şi primele iubiri,
Semeţi că suntem din acelaşi neam
Ce-a dat lumină – luptători, martiri,
De care tu, Istorie, te miri.
Mirămu-ne şi noi de câte-au fost
Să treacă peste toţi ca un torent,
Dar Blajul şi-a păstrat acelaşi rost,
Iar noi, ascunşi în el, la adăpost,
Copii bătrâni, îi spunem azi: „Prezent!“
Mai, 2003
vezi mai multe poezii de: Ion Brad
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.