Am călătorit prin viață ca un ghețar.
Credeam că va fi odată ca niciodată.
Cerul mi-l închipuiam ca pe-o tipografie,
pe Dumnezeu un zețar, păstorind (în loc de slove)
stele, în tolbă cu luna cât o găleată.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Și m-am topit!
//Titanic// nu se poate!
narcispurice
joi, 27 mai 2021