Amurguri... Disproporții...
O umbră e mai mare. Un munte e mai mic.
Și Iov, în stânga porții, pe un polog de paie,
N-aude, dacă-l strig.
A asurzit pământul întreg și este orb,
Parabola, comerțul și omorul
(nu-și scoate corb la corb ficații și nici ochii)
cinează laolaltă, cu-aceeași cupă sorb
și poartă-aceleași rochii.
Simbolul a murit. Ostatec împușcat,
strigoiul vremii-și mută din loc în loc sorții
ori sufletul coclit, prin care paște vidul.
Amurguri... Disproporții...
O umbră e mai mare.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.