Erau semne, o ceata
era-n fața ochilor azi-dimineața
Mein Gott! Meine Frau!
ca pe-un scripete
suiau coborau
mutele sumbre
torențialele țipete
Totdeauna au venit la mine arătări , umbre
de oameni care fuseseră și nu mai erau
totul a durat
cât ne-am spus minciuni
când ne-am spus adevărul
se spulberă prietenia și dragostea
rămase
un pământ ars
dar tu spuneai adevărul chiar și când mințeai
iar eu mințeam chiar și când spuneam adevărul
dintr-o experiență a zădărniciei
dintr-o zădărnicie a experienței
doi trecători
nedumeriți că iubirea
refuzul de a vedea
pe cel ce se arată ~i ți se arată
refuzul de a comunica
n-aveam ce să ne comunicăm
dacă nu ne vom bate
dacă nu vom muri mulți, foarte mulți,
vom muri toți
de partea rea a istoriei
fulgeră
un arbore ca o rugăciune
lucruri se ascund și revin
din invizibile lumi ·
o săgeată nu știu încotro
de cine trimisă
cântă apa neagră
am numai ce n-am
al nimănui e totul
din nou tăcând în mine
tăceri imemoriale
izvor de oameni
fericirea nu e pentru oameni
zadarnice răni zadarnice sume
arbori mergând
nicăieri
e ieri
Cine știe unde-ai fost în acea noapte
La care prispă La care munte
La ce rege
Ori cu cine-ai vorbit Ori ce vechi noime, ce taine
mărunte
v-ați încredințat unul altuia, ce legăminte
O! timpul n-are timp să rabde.
Care zăbavă nu minte?
Care așteptare nu-nșală?
Viața-i o magazie când plină, când goală
prin care se vorbește și nu se-nțelege
nimic. Un ornic bizar.
Care apoi și iar
nu-i încă și dacă?
Se-apleacă Se ridică se-apleacă
pletele salciei. Vedenii, S-au depărtat.
Strigoi și fantome din nu știu ce leat
betegi, betege,
toarce iară soarta, țara tâmple
Unii Altele și-au scos
bobii din lingură .. .
brațele din umeri ... Din broasca Ușilor, cheia ...
Totul s-a întâmplat cum trebuia să se-ntimple
Petele n-au față și dos
Vedeniile n-au vine
Cine știe unde ai fi fost în noaptea aceea
și cu cine
Noaptea ca un gong pentru totdeauna stricat
Eu însă eram singur
și te-am așteptat Primăveri... Toamne .. .
polare zăpezi rebele .. .
Întotdeauna am venit la gară, Doamne,
mai devreme decât pleca trenul.
și te-am așteptat la toate trenurile vieții mele,
să te-ntâmpin.
Mă vedeau cum bat câmpii-n
zadar - copiii, acarii, vântu'limbut.
Tu n-ai venit. Sau ai trecut
fără să cobori.
Habar n-am în care tren ai fost ori
unde și la ce te-ai fi dus ...
Câte lumi n-au răsărit Câte n-au apus,
până să se-nsereze de tot și timpul să se termine și
să se facă urât!!
Acuma, că-i așa de târziu încât
nu va mai trece nici un tren și nu va mai fi nici un
an,
mi-nchipui c -ai fost în fiecare din ele
însă erai obosit ca un elan
pe care-I fugăresc la pol haita de iele
și spaima și frigul,
că ațipiseși, că visai și de aceea . . n-ai mai apărut la geam, n-ai mai coborât
n-ai mai pus pe nimeni de pază la digul
dintre mocirlă și stele
dintre urât și urât
Cum își așteaptă femeia
Iubitul din războaie, te-am așteptat la toate trenurile vieții mele în soare, în ploaie,
până m-am destrămat
Însă tu n-ai mai găsit semnul , aleea
(Nici adevărul nu-i adevărat),
dramul de drum
pe care-apucând să dai de timpu-ntâlnirii.
Ca strigoii mitologicei Asirii ,
ai fi călătorind și-acum
prin cine știe ce năprasnice ierni ori toamne,
prin cine știe ce vraiște, ce vreme, ce putred,
Trezește-te, Doamne,
să n-ajungi în țară străină!
Tibrul curge în eternitatea Romei
Era întuneric peste tot
Cetatea-i o scuipătoare
împodobită cu teste
Noaptea ninge și dănțuie
N-am nevoie de o sută de oameni
Ci de-un om
și mi-ajunge
ce taină.
Mie căruia dragostea nu i-a ajuns niciodată
O! dacă aș avea o sută de oameni
O! dacă aș avea o mie de oameni
și încă nu mi-ar ajunge
Cât mi-i de sete ...
Cât mi-i de dragoste .
disputa zeilor cu insolența și cu electricitatea
e teribilă
morții vor amesteca ziua și noaptea
într-o aceeași uitare, într-un
același, noroi
și alte legende vor continua despărțirea
Un neam a. fost dat la câini
și chiar nimeni să nu plătească?
îmi târam aripa
ca un cal de păpădie .
aș vrea să mă prefac în piatră
un misticism. un narcisism
agonizant ca pustiul
- nu în strigoi ...
Se aprinseseră luminile
în toate
odăile poeziei
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion