Luci pe obrazul de porfir și de toast
fluid misterios, părul atâtor ape.
Întors de la pol, într-un cadru fantast,
Calea Laptelui se rostogolea. Vega – â
din aproape-n aproape.
Începea un peisaj de umbră și fier.
Cântecul s-a-ncolăcit pe după vorbe ca șarpele.
Risipită de soare, i-auzeam harpele
lunii din celălalt emisfer.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.